Copii cu deficiență de vedere concept. Studiu de caz: natura
Surdocecitatea cauzează dificultăţi majore în sfera comunicării, a accesului la informaţie, orientare şi mobilitate. Sugestiile din curriculum pot fi de un real folos atât părinţilor, cât şi tuturor persoanelor implicate în procesul educaţional al copiilor.
Trebuie specificat faptul că există o diferenţă între vârsta mentală şi vârsta cronologică a unui copil. De asemenea, trebuie făcută distincţia între educaţia timpurie şi intervenţia timpurie.
Educaţia timpurie se referă la asigurarea îngrijirii, dezvoltării şi educaţiei optimale a copilului, prin sprijin direct şi indirect dat adulţilor, familiilor, comunităţilor şi întregii societăţi pentru a percepe copilăria mică ca pe un stadiu esenţial în devenirea umană şi socială a indivizilor.
Educaţia timpurie, care implică perioada de la 0 la 6 ani ani perioada antepreşcolară, ani perioadă preşcolară, cu posibilitate de prelungire conform art. Activităţile de intervenţie timpurie se desfăşoară cu copiii cu vârste cuprinse între ani care prezintă întârzieri în dezvoltare datorate unor deficienţe cu scopul de a dezvolta la maximum potenţialul copilului şi de a compensa deficienţa.
Caracteristici ale percepției la copiii cu deficiențe de vedere
În primele zile după naştere, copiii sunt dependenţi de simţul tactil, auditiv, olfactiv, gustativ, iar simţul vizual devine funcţional puţin mai târziu. Contactul şi interacţiunea cu mediul social sunt dependente de simţurile vizuale şi auditive care sunt considerate a fi "simţuri de distanţă". Simţurile tactile, olfactive, gustative sunt considerate a fi "simţuri de aproape", ele oferă informaţii despre evenimente care se desfăşoară în mediul imediat apropiat.
Copilul cu DSM s-ar putea să nu vadă sau audă apropierea mamei lui, astfel că oftalmologie twitch pleoapa ei bruscă ar putea fi percepută de el ca o acţiune confuză şi nu confortabilă şi securizantă.
Interacţiunea dintre mamă şi copilul DSM este deficitară încă din momentul naşterii, deoarece semnalele copilului şi răspunsurile mamei sunt în mod obişnuit saturate de componente auditive şi vizuale. Copilul cu DSM are dificultăţi în a menţine contactul cu persoana semnificativă pentru el - mama - sau să iniţieze acest contact atunci când doreşte, astfel că treptat el renunţă să mai exploreze.
ANEXA 18/01/ - Portal Legislativ
Acest lucru se accentuează cu atât mai mult cu cât există şi o dizabilitate motorie asociată. Stimulii vizuali sunt factori motivaţionali foarte puternici pentru iniţierea şi realizarea mişcărilor. În timp ce copiii nevăzători îşi folosesc mâinile să exploreze mediul fizic prin atingerea acestuia, copiii surzi îşi folosesc mâinile în comunicarea prin limbajul gestual. În cazul în care simţurile la distanţă sunt deficitare, mâinile vor îndeplini un rol esenţial în accesarea informaţiilor din mediu.
- Dificultățile de învăţare la copii
- Educație incluzivă într-o lume preponderent vizuală
- Deficienta de auz la copil | M Service Terapy
- Ei sunt percepuţi diferit, perceperea lor socială nefiind întotdeauna constantă, ea variază de la societate la alta, furnizând semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi de valorile promovate.
- Lista literaturii științifice despre oftalmologie
Vederea şi auzul oferă informaţii care permit anticiparea şi prin urmare oferă control: copiii cu DSM, din cauza dificultăţii lor de a accesa informaţiile la distanţă rămân izolaţi într-un mediu greu accesibil. Eşecurile multiple în exercitarea controlului pot duce la pasivitate. Copiii cu DSM prezintă dificultăţi în înţelegerea lumii în termeni de timp şi spaţiu pentru că aceste noţiuni sunt furnizate prin intermediul văzului şi auzului.
Baza experienţei şi dezvoltării conceptuale la copilul cu DSM diferă semnificativ faţă de copilul fără dizabilităţi. Aceste efecte încep din momentul naşterii perturbând atât dezvoltarea personală a copilului cât şi situaţia în cadrul familiei.
Activitatea de intervenţie timpurie presupune activităţi de "unu la unu". Aceste activităţi se desfăşoară copii cu deficiență de vedere concept un specialist în intervenţie timpurie şi copilul cu dizabilităţi senzoriale multiple. Părinţii au nevoie să fie ajutaţi să treacă peste sentimentelele de confuzie ce pot exista, să înţeleagă dizabilitatea copilului, să fie informaţi cu privire la particularităţile dezvoltării, să participe la evaluări şi la elaborarea activităţilor de intervenţie, să fie sprijiniţi pentru a avea acces la serviciile comunităţii.
Specialistul are un rol important în întărirea interacţiunii părinte-copil şi în copii cu deficiență de vedere concept unor aspecte ale acesteia.
Caracteristici ale percepției la copiii cu deficiențe de vedere
Răspunsurile copilului la acţiunea de îngrijire şi joc a părinţilor au o influenţă foarte puternică asupra copii cu deficiență de vedere concept interacţiunii. Copilul cu DSM, din multiple motive, printre care, de exemplu, lipsa abilităţii în unele cazuri de a vedea expresiile faciale ale părinţilor lui sau alte indicii ale stării de mulţumire a acestora, vor interacţiona mai puţin într-o manieră care să-i motiveze pe părinţi.
Pasivitatea copilului, sau lipsa răspunsurilor la care părinţii s-ar aştepta, poate deteriora relaţia părinte-copil. Activităţile se pot desfăşura atât în instituţii speciale de educaţie, cât şi la domiciliul copilului, prezenţa părintelui fiind absolut necesară pe parcursul desfăşurării întregii activităţi.
Să mă asiguri că vorbesc cu cineva care ştie despre ce vorbeşte! Să nu uiţi că eu ştiu despre ce vorbesc! Să te străduieşti să găseşti pe cineva care a trecut prin ceea ce trec eu! Să fii cinstit cu mine! Să mă ajuţi cu adevărat, nu doar să-mi dai indicaţii!
Account Options
Să mă implici în tot ce faci cu copilul meu! Să nu-mi înveţi copilul fără să mă instruieşti pe mine! Să-mi accepţi slăbiciunea! Să-ţi accepţi slăbiciunea! Să nu-mi spui că înţelegi, arată-mi că înţelegi!
Abordari terapeutice la copii cu deficiente de vedere
Lipsa unui sistem eficient de comunicare potrivit fiecărui copil face ca întreg programul de intervenţie să fie sortit eşecului. Comunicarea se va baza pe o relaţie securizantă a copilului cu ceilalţi şi pe nevoia acestuia de adaptare la mediu.
Intervenţia timpurie în aria comunicării se va centra pe ceea ce poate copilul, pe modul în care el îşi comunică nevoile şi interesele. Mâna reprezintă pentru copilul cu deficienţe senzoriale multiple o sursă primară de informaţie. În funcţie de context se poate utiliza comunicarea totală care presupune mai multe sisteme de comunicare. Formarea unui sistem de comunicare adecvat nivelului funcţional al copilului 2.
Sugestii: - Utilizarea masajului ca formă de comunicare este importantă în formarea unei relaţii afective cu adultul; - Se vor stabili semnale de identificare a persoanelor copii cu deficiență de vedere concept care copilul intră în interacţiune indicii de identificare: inele, brăţari etc. Sugestii: - Adultul va efectua mişcarea împreună cu copilul, acţionând ca o singură persoană în desfăşurarea activităţii.
Can't Get You out of My Head (Cover) - AnnenMayKantereit x Parcels
Sugestii: - Începutul şi sfârşitul activităţii se vor realiza în acelaşi mod de fiecare dată; - Semnalele vor fi utilizate constant pentru a le conştientiza copilul, fără a se aştepta răspunsuri din partea acestuia; - Dacă profesorul, părinţii răspund la aceste semnale ale copilului în mod consecvent, copiii învaţă că semnalele pot produce modificări în comportamentul persoanelor din jur şi ca urmare gradul de intenţionalitate a copilului va creşte în timp; - Semnalele sunt răspunsuri deliberate ale copilului către mediul său şi sunt efectuate cu copii cu deficiență de vedere concept anumit scop.
În funcţie de nivelul de control al copilului, acestea includ: mişcări ale corpului cum ar fi retragerea sau apropierea, întinderea spre un stimul, tragerea mâinii adultului, vocalizări care indică plăcere sau disconfort, ducerea adultului spre uşă, lovirea adultului etc.
Навигация по записям
Sugestii: - Obiectele de referinţă se introduc în cadrul rutinelor zilnice, părinţii vor fi învăţaţi cum să le utilizeze ex: lingura pentru activitatea de hrănire, săpunul pentru igiena corporală etc. Sugestii: - Copilul va alege iniţial între două obiecte de referinţă. Sugestii: - Se pot utiliza părţi ale obiectelor - de ex. Copiii asociază mai uşor fotografiile cu obiectele sau activităţile reale.
Totuşi, pentru copiii cu deficienţe vizuale fotogra- fiile sunt inaccesibile şi se vor prefera simbolurile tactile.
Sugestii: - Primele obiecte care se denumesc sunt obiectele care sunt folosite în timpul rutinelor zilnice; - Copilul cu deficienţă senzorială multiplă trebuie ajutat să identifice, să recunoască şi să denumească obiectele.
Se recomandă denumirea obiectelor atunci când sunt utilizate şi asociate cu funcţia - deci adecvat situaţiei. De exemplu: se va denumi pantoful atunci când încălţăm copilul şi nu vom folosi pantoful ca obiect de joacă deoarece putem determina confuzie în procesul de dezvoltare a conceptelor asociate acestor obiecte.
