Lipsa vederii ușoare, Orbirea și deficiența de vedere

Poate apărea brusc sau treptat şi poate afecta unul sau ambii ochi. Vederea neclară poate fi un simptom al unei mari varietăţi de afecţiuni sau condiţii de gravitate diferită de la uşoare la grave.

Vederea înceţoşată poate apărea ca urmare a unor probleme minore precum miopie sau purtarea unor ochelari necorespunzători. Vederea neclară poate fi un semn normal al îmbătrânirii.

Cu toate acestea, vederea neclară lipsa vederii ușoare fi dată de infecţii, inflamaţii, traumatisme, cancer sau alte procese anormale; de aceea, trebuie consultat medicul atunci când apar tulburări de vedere. Anumite modificări ale vederii pot indica o urgenţă medicală care poate duce la pierderea vederii, cum este cazul glaucomului, leziunilor oculare sau lipsa vederii ușoare desprinderea de retină sau chiar la pierderea vieţii în cazul accidentelor vasculare cerebrale sau hemoragiilor cerebrale.

Chiar şi prezenţa temporară a vederii neclare nu trebuie ignorată deoarece poate fi dată de o condiţie serioasă precum atacurile cerebrale sau atacurile ischemice tranzitorii, hipertensiunea, epilepsia sau migrena.

În funcţie de cauză, vederea neclară poate debuta brusc şi să dispară rapid, aşa cum se întâmplă atunci când se încearcă focalizarea unui obiect aflat la distanţă mare după ce persoana a citit, sau după expunerea exagerată la soare. De asemenea, vederea neclară poate apărea în episoade bruşte, grave cum se întâmplă în cazul dezlipirii de retină sau traumatismelor craniene.

Vedere neclară - semne și simptome

Lipsa vederii ușoare neclară care se dezvoltă lent şi este însoţită de simptome precum halouri în jurul luminilor poate fi un semn de cataractă. Orice modificare a vederii trebuie evaluată de medic.

Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin lipsa vederii ușoare el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat. Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - îi ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la început numai lipsa vederii ușoare tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe care ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a copilului normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai târziu prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor. Toate acestea pot constitui piedici în construirea unui concept de sine realist.

Vederea neclară poate fi un simptom al unei afecţiuni serioase precum encefalita, tumorile cerebrale sau detaşarea retinei.