Mitologie și viziune asupra lumii

Prezentare[ modificare modificare sursă ] Mitologia greacă este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel că nu dispunem decât aproape numai de izvoare literare și filozofice HomerHesiodPindarPlatonLukianspeculații anecdotice Ailianosantimitografii EuhemerosXenophaneseseuri teologice Plutarh și rareori de informații ale istoricilor, capturate direct din tradiție HerodotPausanias, Thukydides ; totuși deși chiar acestea din urmă au pus în circulație informații intermediare, preluate de alții anterior, mitologia greacă este o mitologie pragmatică, adesea anecdotică, reflectând fie cruzimile sălbăticiei precivilizației arcadice, fie conflictele între ionieni și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim.

Zeii si mitologia din Babilon Mitul creatiei la nordicii scandinavi si vikingi In mitologia nordica exista doar un hau imens, o prapastie, numita Ginnungagap.

Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea. Oratorul Isokrates - î. Zeii greci nu mitologie și viziune asupra lumii numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major departe de absolutul concept ulterior din filozofia greacă ; în miturile timpurii, acești zei au chiar puteri limitate mai ales în epopeile homerice ; de ex.

Tot panteonul olimpian - lipsit de măreție -duce o viață de clan certăreț lipsit de norme morale, incestuos, excesiv în actele erotice. În ciuda faptului că hrana și mitologie și viziune asupra lumii lor sunt, teoretic, ambrozia și nectarul, zeii Helladei mănâncă și beau din belșug vin și cărnuri, iar atunci când vizitează pe oameni, dorm, suferă de boli și, ca orice societate primitivă, ascultă muzica lui Apollon și a Muzelor numai la ospețe.

Deși lacomi de sacrificii, pe care le doresc adesea în hecatombăîn mod paradoxal, ei nu suportă să vadă cadavre. Spirit lucid, Euripides pune în gura unui personaj din tragedia Hyppolitos o afirmație dură: "Zeii ar trebui să fie mai înțelepți decât muritorii".

Miturile apar în societățile primitive când nu au nici un scop artistic în sine, fiind absorbite de cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de consolidare a civilizației. Ramura indoeuropeană, venind în sudul Europei, și-a adus propiile mituri arice în primul rând cultul lui Dyaus Pitardevenit Zeus și a absorbit mitologiile locale egeeană, pelasgăca și miturile dispersate ale unor populații mărunte, despre care nu mai știm decât ce oferă tot miturile grecești, de ex.

Probabil de acolo și persistența până într-o anumită epocă a sacrificiilor umane, ca și a fetișismului zeii înșeși au fetișuri ; de asemeni, supraviețuirea animismului, în nenumăratele NimfeDryadeHamadryadeNaiadeOceanide ș.

Erau stăruitoare și tradițiile totemiceaduse din fondul aric comun sau împrumutate de la populațiile locale: Hera era uneori simbolizată de o vacă Homer o numea "cea cu ochi de vacă" ; Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era capră, Atena era bufniță, iar Apollon lup; tribul mirmidonilor avea ca strămoș totemic furnics myrmexiar imaginile culturale cretene trădează și ele o amplă zoolatrie, provenită din totemuri.

Lumea mitologiei grecești este complexă: monștrii, războaie, intrigi și zei indiscreți sunt numeroși, iar genealogia lor se încrucișează deseori. Este important de reținut că grecii antici tabele de vizionare a culorilor evenimentele din mitologia lor cu cele din istorie. De asemenea Iliada și Odiseea sunt considerate istorice.

In Egipt moartea nu este sfârşitul, ci doar o simplã trecere cãtre un alt tãrâm. De aici şi necesitatea de a-i asigura defunctului toate cele de trebuinţã pentru cãlãtorie. În Grecia şi Roma, dimpotrivã, moartea conduce direct spre lumea umbrelor, nu neapãrat un sejur de coşmar, dar în orice caz sfârşitul lugubru al vieţii. Osiris, stãpânul lumii de dincolo Lui Osiris i se adreseazã rugãciuni şi implorãri pentru a obţine binecuvântarea sa şi pnetru a intra în paradisul egiptean. Egiptenii au avut o conştiinţã a morţii foarte acutizatã şi ca urmare o preocupare permanentã legatã de viaţa de apoi.