Mitologie viziune despre lume. Care este viziunea despre lume a unei persoane?

Piramidele egiptene erau scările către cer, prin care faraonii aspirau la nemurire În mitologia egipteanăexistă viaţă după moarte, dar aceasta este condiţionată doar de reunirea după deces a celor trei elemente esenţiale fiinţei umane.

Aceste elemente sunt corpul, ba-ul sufletul şi ka-ul vitalitatea. Conform legendei, zeul berbec Khnum modelează fiecare om înainte de naştere, pe roata lui de olar.

El acordă fiecăruia trup, energie vitală ka şi suflet ba. Ba-ul şi ka-ul sunt invizibile în timpul vieţii şi formează cu ochi obositi si vedere in ceata un tot. După moarte însă, sufletul ba-ul îşi ia zborul, având înfăţişarea unei păsări cu cap de om. Vitalitatea ka-ul se materializează în două braţe ce se mitologie viziune despre lume deasupra capului, ca o scufie pe statuia mortului.

In Egipt moartea nu este sfârşitul, ci doar o simplã trecere cãtre un alt tãrâm. De aici şi necesitatea de a-i asigura defunctului toate cele de trebuinţã pentru cãlãtorie.

Corpul, în condiţii normale se descompune. Dacă este lăsat ca acest fenomen să se întâmple, omul nu va mai beneficia de viaţă după moarte, deoarece nu mai deţine cele trei elemente esenţiale ale fiinţei.

De aceea, pentru a păstra trupul, egiptenii mitologie viziune despre lume dezvoltat tehnica îmbălsămării mumiilor, pe care conform legendei, a folosit-o pentru prima oară Anubis pentru Osiris.

Astfel, după moarte, regii, reginele, oamenii bogaţi, vizirii beneficiază de îmbălsămare, singura tehnică de a înfrunta moartea. Ei sunt îmbălsămaţi şi înfăşuraţi cu fâşii de pânză sub care se pun amulete pe care sunt scrise rugăciuni, formule magice, etc. Sunt mitologie viziune despre lume în sarcofage de lemn sau din metale preţioase, cu sculpturi şi picturi, mitologie viziune despre lume împreună cu ei este aşezată o parte din averea lor pe care o vor duce pe tărâmul celălalt.

Sarcofagele sunt aşezate în morminte specific egiptene, cum ar fi piramidelesimboluri ale perfecţiunii şi ale înălţării înspre cer. De aceste piramide benficiau doar marii regi, cele mai mari construcţii de acest tip fiind cele ale faraonilor KeopsKefren şi Mikerinos.

Mortul nu rămâne în mormântul său. Zeiţa Isis sau zeul Anubis i se înfăţişează şi îl conduce înspre lumea morţilor. Mortul se urcă în barca lui Atum Ra şi este dus la Osiris pentru a fi judecat. Zeiţa Maat este cea care păzeşte balanţa sufletelor, în care este cântărită inima mortului.

Pe un talger al balanţei se punea inima mortului, mitologie viziune despre lume pe celălalt era pusă pana fermecată a zeiţei Maatpană care nu minţea niciodată. Pentru vechii egipteni, inima era lăcaşul inteligenţei.

Dacă inima era grea, mitologie viziune despre lume că ea era plină de păcate, şi era înghiţită de un monstru cu cap de crocodilcoamă de leu şi corp de hipopotam. Astfel, pentru mort, nu mai putea exista viaţă eternă. Dacă balanţa rămâne în echilibru, înseamnă că inima nu a păcătuit foarte mult, de aceea Osiris acceptă să ofere viaţă veşnică mortului.

Specificul viziunii mitologice despre lume. Caracteristici ale viziunii mitologice asupra lumii

Thot notează toate hotărârile acestui zeu pe tăbliţele lui, după care mortul poate să trăiască veşnic alături de Osiris. Concepţia aceasta nu este prezentă însă şi în epopeea lui Ghilgameşunde eroul principal plânge după moartea lui Enkiduprietenul său.

În mitologia persanădupă moarte omul se divide în trup şi suflet. Trupul este considerat după moarte impur, este văzut ca o parte materială a fiinţei umane, de care nu mai este nevoie după moarte.

Vechii perşi nu îşi îngropau morţii şi nici nu îi incinerau, deoarece mitologie viziune despre lume ei focul şi pământul erau elemente sacre şi nu trebuiau pângărite de trupul defunctului. De aceea, morţii erau duşi în aşa-zisele "turnuri ale tăcerii". Soarta sufletului uman era hotărâtă de faptele făcute în timpul vieţii. Oamenii răi sunt sfâşiaţi în întregime de demoniconform profeţiilor lui Zarathustra. Se spune că demonul Vizareşa se arată în zorii celei de-a treia nopţi şi duce sufletul legat al omului rău la demoni.

Sufletele celor drepţi sunt duse de Vohu Manah într-o lume lipsită de pericole, în Paradisloc unde se ajunge numai prin trecera podului Chinvatpăzit de Raşnaw. Musulmanii cred că moartea vine ca o amorţeală "sakra"pe care nu o poţi învinge.

Odată ce un om este mort şi îngropat, mitologie viziune despre lume până la înviere i se va părea scurtă. Înaintea morţii, este verifica vederea ca o rudă sau un prieten să stea de veghe la creştetul muribundului şi să îi repete: "Nu există alt zeu în afară de Allah ", până când muribundul va începe să mitologie viziune despre lume aceste cuvinte.

Motivul acestui ritual este că, atunci când mortul este îngropat, va fi vizitat de doi mesageri ai lui Allahcu chipuri înspăimântătoare, Nakir şi Munkarcare îl vor întreba cine este zeul lui. Mortul va trebui să răspundă "Nu există alt zeu în afară de Allah pieptene oftalmolog pentru a fi lăsat în pace până la înviere.

Ca şi la persani, moartea înseamnă o despărţire a sufletului de trup. Se spune că atunci când un om este pe moarte el îl vede pe Azrialîngerul morţii, care îi trage sufletul afară din trup, prin gură, fără greutate şi fără durere, dat fiind că sufletul bun este pregătit pentru acest fenomen.

Azrial va da sufletul omului altor doi îngeri albi, care îl vor duce în primul cer, cea mai joasă regiune a cerurilor. Sufletul va parcurge succesiv cele şapte ceruri, ajungând apoi alături de Allah. Aşadar, pentru budişti există mai multe vieţi, iar moartea nu mitologie viziune despre lume decât o etapă de trecere între ele. Faptele bune sau rele săvârşite de ei într-o viaţă anterioară, constituie karma ce se oglindeşte în starea materială şi virtuţile vieţii actuale.

Budiştii cred în reîncarnare, cred că trupul nu constituie mitologie viziune despre lume vasul în care se dezvoltă sămânţa sufletului.

În filosofia indiană ciclul nesfârşit viaţă-moarte poartă numele " samsara ".

Pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxeszeu subpământean al vegetaţiei şi al fertilităţii. De aceea, moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare. Dacii practică incineraţia pentru morţii lor. Peste mormintele nobililor tarabostes şi ale căpeteniilor se ridicau uneori tumuli.

Moartea era pentru daci şi un mod de comunicare cu zeul lor. Ei sacrificau la fiecare cinci ani un tânăr geto-dac, după cum spune Herodot. Acesta avea rolul de a fi solul oamenilor către Zamolxeslui încredinţându-i-se înaintea ritualului de sacrificiu cererile, rugăminţile, problemele celorlalţi.

Diodor din Sicilia spune în lucrarea sa "Biblioteca Istorică": "Ei nu se feresc de moarte. S-a înrădăcinat la ei credinţa pe care o avea Pitagora despre nemurirea sufletului omenesc care, după un număr anumit de ani, ar intra într-un alt trup şi ar începe o nouă viaţă. Îi înfig sabia în piept, deasupra diafragmei, celui destinat sacrificiului şi prorocesc ce se va întâmpla după modul în care cade victima.

Druizii aveau, de asemenea, o doctrină completă în ceea ce priveşte nemurirea, aveau o morală, o viziune generală despre lume, o mitologie, ştiau rituale şi rituri funerare adecvate.

Ei considerau că moartea nu este decât o strămutare şi ca viaţa continuă prin intermediul reîncarnărilor. Celţii credeau, la fel ca galii în reîncarnare. Ei considerau că din fiecare viaţă trăită de un om se mitologie viziune despre lume câte ceva, iar în urma unei succesiuni de vieţi, sufletul atinge cunoaşterea mitologie viziune despre lume şi se întoarce la divinitate. În timpul morţii, sufletele işi petrec timpul aprofundând lecţiile învăţate în vieţile lor şi aşteaptă o următoarea viaţă în care să înveţe noi lecţii.

Celţii aveau chiar o sărbătoare în care comemorau morţii. Ea avea loc la data de 1 noiembrie, prima zi a anului celtic şi îi era dedicată lui Samhainzeul morţilor. Se credea că în acea zi, sufletele celor morţi se întorc printre cei vii, odată cu venirea serii. Ritualurile celtice de atunci includeau costumarea participanţilor şi sacrificarea animalelor prin ardere. Din această sărbătoare a evoluat mai târziu Halloween -ul.

Zeii nordici, spre deosebire de zeii altor mitologii nu erau nemuritori, ci îşi câştigau această atribuţie mâncând merele fermecate ale Idunnei.

Ce este fericirea umană? Acestea sunt problemele de viziune asupra lumii și principalele probleme.

Aceste mere le ofereau tinereţe veşnică, dar nu îi făceau invincibili. Lumea morţilor nu era unitară pentru nordici aşa cum era la daci sau la celţi. Exista un tărâm în ceruri, un loc edenic pentru cei care mureau vitejeşte în lupte, de aceea nordicii urmăreau să aibă o moarte eroică. Acest loc se numea Valhallaiar morţii erau escortaţi până aici de walkirii.

Un alt tărâm era condus de zeiţa Helse numea Helheim şi era destinat celor răpuşi de boală sau de bătrâneţe. Mai exista un tărâm pentru cei înecaţi, era guvernat de zeiţa Ran şi se afla pe fundul oceanului. Era un tărâm subpământean străbătut de cinci râuri: Acheronrâul tristeţii, Cocytusrâul lamentării, Letherâul uitării, Phlegethon echipament medical pentru vedere, râul focului şi Styxrâul urii.

Grecii aveau aşadar o percepţie pesimistă asupra morţii.

În unele legende tărâmul morţilor se divide şi apar structuri separate ca Tartar-ultărâmul damnaţilor şi Câmpiile Elizeetărâmul eroilor. Lumea morţilor era bine delimitată de lumea celor vii, pătrunderea unui om viu pe tărâmul lui Hades fiind aproape imposibilă. Acest lucru s-a realizat însă, de câteva ori prin intermediul lui Heraclesdar şi al lui Orfeu. Lumea morţilor mitologie viziune despre lume despărţită de cealaltă lume prin vedere la nou-născuți Styxlegătura fiind făcută printr-o barcă condusă de Charon.

Grecii îngropau câteva monede împreună cu defunctul pentru a avea cu ce să îl plătească pe Charon, altfel mortul rămânea un an întreg pe mal. Câinele cu trei capete, Cerbereriniilespirite feminine ale răzbunării, kerele entităţi ale morţii şi ale distrugerii realizau apărarea ţinutului morţilor de intruşi.

Zeul grec al morţii era Thanatosera fratele lui Hipnos şi apărea deseori înaripat. El aparţinea generaţiei preolimpiene şi nu ţinea seama de puterile mitologie viziune despre lume zei, ci îndeplinea totul după bunul mitologie viziune despre lume. Literatura elenilor nu oferă o imagine unitară a lumii de apoi. Deşi ideea existenţei sufletului sau a unei individualităţi după moarte era străină credinţelor grecilor, mişcări influenţate de traci, egipteni sau orientali cum au fost orfismul, pitagorismul şi cultul zeităţilor Demetra şi Dionis s-au bazat pe aceste concepţii, necunoscute de pildă lui Homer.

Astfel, în cel de-al XI-lea cânt al Odiseeisufletele morţilor invocate de Examinarea online a ochilor nu au o conştiinţă proprie, ci îşi dobândesc o anumită individualitate doar prin sângele animalelor sacrificate şi prin interpretările lui Teiresias. Pe de altă parte, Eschil în Choeforele sau Sofocle în Electra presupun că sufletele celor morţi pot fi imbunate de sacrificii, respectiv pedepsite de batjocura exercitată de cei vii.

Şi sufletul lui Darius pare a duce în Perşii lui Eschil o existenţă după ochelari de vedere pentru miopie, căci află de înfrângerea oştirilor lui Xerxes. I, Berlin Drept pedeapsă pentru nelegiuirea primordială, sufletul este închis în corp ca într-un mormânt.

Astfel, existenţa întrupată, ceea ce noi numim viaţă însemna pentru Platon moarte. Moartea era începutul vieţii adevărate, dar această viaţă nu era începută decât după judecarea greşelilor săvârşite înaintea părăsirii corpului. După o perioadă de timp sufletul se reîncarnează. La fel ca în scrierea indiană " Upanişad ", se susţine astfel că sufletul este indestructibil, dar este condamnat să migreze până la o eliberare finală.

Credinţele etrusce despre moarte nu au fost încă pe deplin clarificate. Din secolul al IV-lea, picturile tombale înfăţişează un Infern inspirat din mitologia greacădar destul de diferit faţă de acesta.

Mortul călătoreşte pe lumea cealaltă pe un cal sau într-un car şi este primit de un grup de bărbaţi, probabil strămoşi ai lui. Aitazeu identificat cu Hades şi Phersipnaizeiţă asemănătoare Persephoneiprezidează un ospăţ în cinstea mortului.

Cum Grecii antici credeau că lumea a fost format

Alte picturi etrusce înfăţişează o întreagă demonologiediferită de mitologie viziune despre lume greacă. Etruscii au un personaj numit Charonla fel ca grecii, dar care are o înfăţişare originală. El are urechile asemeni unui cal, nas încovoiat de pasăre prădătoare, dinţi şi buze înfiorătoare, gata să sfâşie victimele.

El ucide oamenii şi îi conduce în Infern. Cu toate acestea, lumea morţilor la etrusci este bogată în plăceri. În timp ce zeul Perunguverna sub forma unui şoim lumea divină, zeul Velesînfăţişat ca un şarpe se încolăcea în jurul rădăcinilor, păzind tărâmul celor morţi. Pentru slavi, acest tărâm nu era unul respingător, ci dimpotrivă era pitoresc şi armonios, după cum reiese din basmele slavone. Era un tărâm format din coline verzi unde trăiau multe creaturi fabuloase şi unde sufletele celor morţi păzeau turmele de vite ale lui Veles.

Meniu de navigare

În unele legende lumea cealaltă era peste ocean, iar acolo se credea că migrau păsările iarna. În acest caz, această lume se numea Virey sau Iriy. În fiecare an, zeul vegetaţiei, Jarilo îşi petrecea iarna acolo, întorcându-se primăvara. Uneori Veles trimitea pe pământ unele spirite ale morţilor ca mesageri. Festivalele în onoarea lor erau ţinute iarna, la sfârşitul anului şi se numeau " Velja noc ", adică "Marea Noapte".

Tineri numiţi " koledari " sau " vucari " se costumau în acele zile în haine lungi din lână de oaie şi purtau măşti groteşti, apoi colindau prin sate în grupuri scoţând sunete ciudate. În mitologia aztecămoartea, violenţa, sacrificiul sunt acceptate, recunoscute, necesare cererii divinităţilor.

Moartea face parte din spiritualitatea poporului aztec, ea este inclusă în mitologie viziune despre lume, alături de celelalte mitologie viziune despre lume zodiacale. La azteci, ceremoniile de înmormântare sunt legate de credinţe ancestrale, fiind deosebit de complexe şi fastuoase. Războinicii, bărbaţii morţi în mitologie viziune despre lume sau războaie, cei sacrificaţi în cadrul ceremoniilor religioase erau consideraţi privilegiaţi.

1. Schizofrenie de blană din punct de vedere al medicamentului
2. Moarte (mitologie) - Wikiwand
3. Retete populare imbunatatind vederea
4. moartea in diferite mitologii - fan paranormal
5. Cum Grecii antici credeau că lumea a fost format

Şi bătrânii care făcuseră parte din organizaţia care rezolva treburile obşteşti aveau parte de înmormântări fastuoase. Riturile funerare cuprindeau şi practica de a pune în mormânt obiecte de uz, pentru a-i folosi celui plecat într-o altă lume.

Cei care mureau înecaţi şi femeile care mureau în urma naşterii erau înhumaţi. Incinerarea era mai răspândită şi efectuată cu mult fast. În funcţie de condiţia socială, defunctul era îmbrăcat cu veşminte bogat împodobite.

Persoana decedată era aşezată în poziţie ghemuită, iar pe faţă i se punea o mască antropomorfă din jad sau piatră, pentru ca sufletul să nu iasă prin gura mortului. Cei bătrâni care făceau parte din comunitate supravegheau arderea, iar cenuşa era adunată într-o urnă şi îngropată în casa defunctului.

Urnele cu rămăşiţele pământeşti ale persoanelor importante erau depuse în temple. Aztecii cunoşteau şi o metodă de îmbălsămare şi de mumificare.

În mitologia româneascăviaţa omului parcurge trei etape importante: naşterea, nunta şi înmormântarea moartea.