Tipul practic vital al viziunii asupra lumii, Mult mai mult decât documente.

Viziunea noastră. Scopul nostru. – Healy – Frequenzen für dein Leben

Autor: Lectură de Visul unei teorii unificate, definitive a tipul practic vital al viziunii asupra lumii internaționale, o teorie care să explice limpede natura universului internațional și care, mai ales, să poată prognoza evoluțiile viitoare va bântui multă vreme, poate pentru totdeauna, gândirea umană.

Cine nu și-ar dori să știe precis ce se va întâmpla cu statele, cu societatea, cu indivizii în 5, 10, sau de ani, dacă va fi pace sau război, dacă vom parcurge crize sau instabilitate, dacă va fi ordine sau haos în universul global? O astfel de teorie este, desigur, foarte departe de a fi construită. Limitele unei atari întreprinderi sunt date de vulnerabilitățile și slăbiciunile- epistemologice în principal — a științelor sociale în general, cărora le aparține și ramura, încă relativ tânără, a relațiilor internaționale.

Bineînțeles, progrese importante s-au realizat în cercetare și analiză în traseul academic și intelectual, dar drumul spre o teorie universal acceptată este foarte lung așa cum bine remarca o personalitate cunoscută din domeniu și nu se știe dacă va fi parcurs vreodată până la capăt.

Dar care ar trebui să fie de fapt capătul? În ce ar consta structura, elementele fundamentale unei teorii finale a politicii și relațiilor internaționale? O teorie care să explice, până la urmă, ceea ce ar trebui de fapt explicat în primul rând, pentru a înțelege în mod absolut de ce se întâmplă lucrurile în acest fel în relațiile internaționale, în geopolitică, diplomație și război: comportamentul uman și, mai departe, comportamentul statelor, al imperiilor etc ce compun acest univers.

Acest lucru nu pare posibil în mod absolut.

miopia la un sugar

Poate doar la nivelul utopiei sau în literatura științifico-fantastică. Hari Seldon, eroul romanelor din seria Fundației lui Isaac Asimov este un cercetător relativ anonim care propune la o conferință galactică desfășurată în capitala tipul practic vital al viziunii asupra lumii a marelui imperiu universal ce cuprindea cvasitotalitatea lumilor galaxiei, o teorie generală de înțelegere a lumii.

Ea este, în mod evident, și o teorie  a comportamentului uman,  aplicabilă într-adevăr la mase mari de indivizi, dar care ar putea prognoza cu precizie evoluția imperiului și a lumilor care îl compun în viitor. La data prezentării sale, teoria nu este completă și trebuie perfecționată, lucru pe care Seldon ține să-l precizeze cu obstinație atunci când forțele politice conducătoare, în frunte cu împăratul galaxiei, se interesează imediat de tipul practic vital al viziunii asupra lumii descoperire uluitoare.

Dacă o asemenea teorie a universului s-ar afla la îndemâna guvernului imperial în frunte cu Împăratul, atunci direcția strategică de guvernare, de control a evoluțiilor politice și sociale ar fi clară în sensul prezervării imperiului aflat oricum într-o fază de declin intern și turbulențe și, bineînțeles, în scopul conservării puterii imperiale.

Cunoscând în avans ce se va întâmpla, ar putea fi luate exact măsurile necesare pentru consolidarea ordinii imperiale și chiar sporirea forței sale sau ar putea fi preîntâmpinate evenimente grave de genul celor care măcinau deja regimul și ordinea universală galactică. Pe de altă parte, dacă o asemenea teorie ar încăpea pe mâna dușmanilor imperiului, tot mai mulți și mai puernici în ultimele milenii, ea s-ar putea transforma într-o armă politică totală împotriva regimului imperial.

tipul practic vital al viziunii asupra lumii

Mai mult, simpla deconspirare a teoriei la nivelul opiniei publice galactice ar constitui un pericol fatal: pe de o parte, și-ar pierde automat din eficacitatea politică și strategică, pe de altă parte am avea de a face cu același risc al folosirii sale de către diverse forțe ostile ordinii imperiale. Iată de ce, încă din debutul romanului, aflăm de interesul stringent legat de prezervarea cu strictețe a secretului cercetării din acest domeniu, un lucru considerat esențial pentru liderul imperiului și pentru însuși Hari Seldon.

Măcar din motive de securitate personală. Asimov este destul de parcimonios cu explicarea fundamentelor teoriei lui Seldon.

tipul practic vital al viziunii asupra lumii

Am putea zâmbi condescendent la o asemenea afirmație și pe bună dreptate; până la urmă e vorba de nimic altceva decât un roman științifico-fantastic. Teoretic, se poate inventa orice sau se poate demonstra orice — nimeni nu va suferi de vreo acuzație privind validitatea științifică sau lipsa de legitimitate intelectuală a prezentării coerente a unei teorii definitive, absolute a societății.

tipul practic vital al viziunii asupra lumii limitarea viziunii pentru drepturile fără ochelari

Dar Asimov este un tipul practic vital al viziunii asupra lumii inteligent și atent la logica internă formală a demonstrațiilor sale Asimov a fost și om de știință. Astfel, fie în discursul naratorului detașat, fie prin vocea eroului principal și a altor eroi ai romanului, aflăm treptat cam în ce constă o astfel de teorie. Care sunt premisele și ipotezele sale științifice, cum se testează și se verifică ele în practică,  care este capacitatea sa de prognoză și predicție.

  • Tema Si Viziunea Despre Lume in Romanul ION de Liviu Rebreanu
  • Sunt conjugate pe baza principiilor dialecticii: · Fiecare formă de mișcare ulterioară se bazează pe sinteza tuturor celor anterioare.
  • Principala dificultate este că fenomenul de facilitare nu apare brusc.
  • Lămpile cu halogen sunt dăunătoare pentru vedere
  • Michael Hays, ed.

Asimov a folosit analogia gazului unde, dacă traiectoria unei particule este foarte greu de prezis, masa tipul practic vital al viziunii asupra lumii gazului poate fi îmbunătățirea vederii de la 1 cu un grad înalt de acuratețe.

Acest concept la aplicat apoi la populația ficționalului Imperiu Galactic, ce număra miliarde de oameni. Dar noi vrem mai mult nu? Căutăm un procedeu matematic care să ne dea posibilitățile unei anumite evoluții viitoare, în funcție de diverse condiții.

Dacă intuția ar fi suficientă pentru a ne dirija, nu am mai avea deloc nevoie de psihoistorie. E o știință ciudată. A atins maturitatea printr-un singur om — Hari Seldon- și a pierit odată cu el, pentru că nimeni n-a mai reușit să-i stăpânească ițele complicate.

Dar, în această scurtă perioadă, s-a dovedit cel mai puternic instrument de studiere a umanității inventat vreodată. Literatura științifico-fantastică sau filmul S. Ceea ce interesează, tipul practic vital al viziunii asupra lumii în primul rând, este capacitatea intelectuală de extrapolare, prin narativul neîncorsetat al S.

F-ului a tendințelor prezentului într-o perspectivă temporală mai îndepărtată. Cu alte cuvinte, cum va arăta politica, societatea sau ordinea internațională în viitor, pornind de la datele momentului istoric actual. Pe de altă parte, interesează și viziunea degajată din text sau subtext în legătură cu problemele prezentului, captarea în metafore a unei anumite înțelegeri critice a unor factori politici, sociali, strategici etc.

Exemplele sunt nenumărate, unele foarte cunoscute. O producție de tipul practic vital al viziunii asupra lumii succes precum Battle Star Galactica sugerează explicit multiplele probleme morale și politice ale unei lumi atinsă la nivel existențial de amenințarea perversă a terorismului un fel de meditație la provocările lumii post atentatele de la 11 septembrie Vedem astfel cum amenințarea teroristă obligă adesea la devieri serioase de la cadrele democrației, inclusiv prin interogatorii dure, detenții cu caracter preventiv dar și la anumite măsuri operative și atacuri militare preemtive.

Tensiunea dintre libertate și securitate — atât de dezbătută astăzi la nivel filozofic, dar și politic — reprezintă un leitmotiv al mesajelor și narativului Battle Star Galactica, până spre finalul seriei. Popularul serial Star Trek, întins pe câteva decenii, atunci când nu deviază în naivități mai mult sau mai puțin ridicole, transpune explicit în narativ principii și concepte ale liberalismului internaționalist american moștenire a wilsonianismuluiale globalizării în dimensiunea sa pozitivă uneori și cu umbrele saleatunci când abordează subiecte legate de organizarea democratică a așa-zisei Federații Unite a Planetelor și modul  său de operare în relațiile intergalactice, în abordarea altor lumi, a altor societăți.

Uneori însă, Federația e obligată să renunțe temporar la principiile la care ține atât deteriorarea vederii mult atunci când interese sale strategice superioare cer acest lucru.

Este fațeta clasică a realismului și a realpolitikului din relațiile internaționale, extrapolată în S. Intitulată psihoistorie, teoria cu acest nume avându-l ca fondator pe Hari Seldon constituie așadar o sinteză perfectă între istorie, matematică, statistică, sociologie și psihologie.

Marcus Schmieke

Ea reprezintă astfel mai mult decât cele cinci poate chiar mai multe științe adunate la un loc și are pretenția de a constitui o nouă știință asupra comportamentului uman, care poate explica cu precizie realitatea și poate prognoza viitorul mulțimilor, al societățiilor și măcar implicit al politicii.

Se bazează pe ecuații matematice complexe și o dinamică permanentă de dezvoltare epistemologică a acestora, operațiune științifică ce reprezintă coloana vertebrală conceptuală și practică a unei noi sociologii. Ea nu mai are foarte multe filiații cu sociologia clasică întrucât matematica și logica pură, statistica perfectă, elimină la maximum  posibil variabilele cunoscute ale unei științe sociale tradiționale.

Există desigur și vulnerabilități, așa cum am putut constata în prezentările anterioare, întrucât psihoistoria nu poate fi aplicată la indivizi singulari sau la grupuri umane foarte restrânse, doar mulțimilor mari, doar maselor. Dar și aceste limite epistemologice sunt până la urmă parte a naturii șiințifice întinerirea vederii teoriei — vorbim de legi ale istoriei în sensul cel mai strict — iar puritatea sa, peste care nu se trece datorită matematicii aplicate, are oricum în vedere ansambluri sociale foarte largi.

Așa cum spuneam, conceptul lui Asimov poate fi înțeles în sensul unei extrapolări a sinuoasei dezbateri din științele sociale- care continuă, după cum vom vedea mai încolo și astăzi.

Viziuni din lumea reala

Problema e legată de visul mai vechi a integrării în științele sociale a ceea ce un mare teoretician, Immanuel Wallerstein, numește viziunea newtoniană asupra lumii. Cu alte cuvinte, așa cum fizica newtoniană a descoperit legi naturale, perfect aplicabile în timp și spațiu, demonstrabile matematic și empiric așa și științele sociale să lucreze la descoperirea de generalizări, de legi sociale clare care să explice societatea, comportamentul uman, politica, oferind bineînțeles predicții și prognoze.

tipul practic vital al viziunii asupra lumii viziune farsightedness

Simplu spus, să avem un fel de știință  fizică naturală integratoare a societății. Trioul nomotetic al economiei, științelor politice și sociologiei a devenit intrinsec cantitativ insistând foarte puternic asupra presupoziției unui univers social deterministic.

Obiectul științei sociale, au reiterat, cei din domeniul științelor sociale, este de a discerne legi universale similare cu cele pe care ei credeau că le-a statuat fizica. Dar viziunea deterministă newtoniană a intrat în impas în colosala încercare de extrapolare epistemologică la domeniul social, iar cauzele acestui blocaj pe care nu am intenția să le evoc aici pe larg se regăsesc în însăși transgresarea sa de evoluția spectaculoasă a fizicii quantice, care a pus la îndoială cauzalitatea tradițională și determinismul imprimat de marea revoluție newtoniană.

Am mai vorbit în alte părți de principiul incertitudinii dezvoltat de Heisenberg, de teoretizările spectaculoase ale lui Prigogine asupra entropiei, echilibrului și complexității, desprinse din studiul termodinamicii care au imprimat constant un dubiu asupra fundamentelor tradiționale ale fizicii newtoniene dar și asupra modului său de reflectare în modelele teoretice ale științelor sociale.

Acești oameni de știință văd viitorul ca intrinsec determinat. Ei văd viitorul ca intrinsec indeterminat. Ei văd echilibrul ca excepțional și asertează că fenomenele materiale se mișcă constant departe de echilibru.

Revenind de la Asimov, am arătat deja cum personajul său fictiv, marele om de știință Hari Seldon pare să fi depășit în mod revoluționar acest aparent relativism epistemologic. Pe baza acestui model poate face predicții și prognoze.

Viziunea noastră. Motivația noastră.

Poate identifica legi universale aplicabile socialului și politicului. A descoperit ultima formulă a cunoașterii totale, absolute, visul etern al filozofiei și al științei, care acum de fapt fuzionează. Cu alte cuvinte, exact invers față de ce postula Wallerstein: în loc de probabilități, certitudini, în loc de haos deterministic, determinism… Și, cel mai frumos, în loc de incertitudine ca prezumție epistemologică, certitudine! Dar oare să fie chiar așa, până și în narativul științifico-fantastic?

Într-adevăr, singura problemă e cum procedezi în practica politică cu acest depozit total de cunoaștere pentru a atinge anumite scopuri în cazul fundației lui Asimov scopul fiind, reiterez, refacerea ordinii și stabilității în univers.

Sinteza | Kissinger despre ordine şi înţelegerea istoriei

E clar că e nevoie de un plan, de o strategie și aici începe partea interesantă: și acest plan are nevoie de strategi, politicieni, diplomați, spioni, militari etc. Așadar, are nevoie de oameni pentru implementare. Seldon, artizanul teoriei supreme unificate a cunoașterii, este de altfel primul om care trece la planificarea transpunerii acestei teorii în practica politică universală. Prima fundație ar fi echivalenta unui stat tânăr și dinamic, situat la periferia universului aflat deja în descompunere și, prin aceasta, ferită oarecum geopolitic de centrele principale de conflict și turbulențe care afectau miezul vastului imperiu fantezia lui Asimov poate fi întâmplător sau nu legată Sindromul Down este suspectat istoria Americii, a cărei identitate strategică și politică s-a fondat pe despărțirea de vechea lume europeană, inclusiv geopolitic, prin intermediul marelui Ocean Atlantic, care oferea inițial un baraj de protecție vizavi de pericolele și problemele istorice ale bătrânului continent.

Ideea principală era ca acestă formațiune statală — planeta Terminus — să se fortifice în timp, să se întărească economic și strategic și apoi să  înceapă cumva un proces de expansiune regională și universală prin care să instituie treptat o nouă ordine în raporturile intergalactice.

Adică, să tipul practic vital al viziunii asupra lumii haosul care va fi generat de colapsul imperiului, aducând prin diplomație sau forță militară dacă era cazulprin comerț, tehnologie și putere culturală, fermenții acționali ai unor noi concepte de ordine politică și de legitimitate, într-un univers marcat tot mai mult de o instabilitate cronică și de criză.

Povestea devine astfel fascinantă literar, dar și interesantă din punct de tipul practic vital al viziunii asupra lumii al lecțiilor de strategie și gândire strategică pe care ni le oferă epicul romanului.

Din această ultimă perspectivă, este povestea unei puteri mici și izolate undeva spre marginea galaxiei care reușește pe termen lung să-și crească tot mai mult forța internă și externă, să-și proiecteze influența spre alte lumi planete să recreeze în timp, pe alte baze strategice, politice și sociale, tipul practic vital al viziunii asupra lumii imperială.

Este istoria unei lumi noi care își folosește eficient puținele resurse pe care le avea inițial pentru a se dezvolta și a-și impune viziunea politică în universul internațional, preemineța strategică și geopolitică în echilibrele fragile ale miilor de lumi ce formau un sistem anarhic, pe fundalul violent al dezmembrării vechiului imperiu corupt și degenerat. Cu toate că teoretic, gândirea strategică asupra impunerii sale în Univers era bazată pe planul Seldon și pe premisele tipul practic vital al viziunii asupra lumii sale absolute, Terminus sau Prima Fundație are nevoie de politicieni abili, de adevărați oameni de stat,  pentru a surmonta nenumăratele obstacole și pericole care amenințau din exterior sau din interior uneori securitatea și evoluția sa strategică dedicată scopurilor menționate.

Nimic nu este dat pur și simplu, nimic nu se întâmplă cumva de la sine sau în mod automat. Totul este o luptă abilă pentru putere și supremație, adesea pentru supraviețuire,  dusă și dirijată de politicieni abili, precum Primii Miniștri Salvador Hardin sau Hubert Mallow care sunt nevoiți să cântărească bine între diverse opțiuni și căi posibile de urmat, între diverse forțe și contraforțe pentru realizarea intereselor strategice ale lumii lor. Și aici metodele folosite, strategiile aplicate par a fi cele cunoscute de pe vremea lui Tucidide, Machiavelli sau Clausewitz, chiar dacă vorbim de lumi ce evoluează e adevărat în S.

Sinteza | Pornind de la Asimov

Cu alte cuvinte, realismul sau realpolitikul își prezervă cumva valoarea practică în universul politic concret, căci e nevoie de diplomație, de război de întreg arsenalul clasic al strategiei și politicii pentru a izbândi și atunci când progresul tehnologic, economia, gradul de sofisticare al organizării militare, civilizația însăși au evoluat în milenii și milenii de curgere a istoriei. Dincolo de principiile realismului politic, vedem o adevărată țesătură de elemente tactice și strategice prin care Prima Fundație — planeta Terminus — își realizează obiectivele, de la alianțe cu alte planete, la conducerea de războaie, diplomație, spionaj, extindere economică și comercială: întreg arsenalul cunoscut al unei grand strategy intergalactice, de reconstrucție a ordinii universale.

Problema e legată însă de planul Seldon și de modelul de cunoaștere totală dezvoltat de acest personaj genial. De ce ar mai fi astfel nevoie de toată această muncă politico-strategică titanică, desfășurată adesea în necunoscut și incertitudine, dacă există o paradigmă inexpugnabilă critic și științific, prin care se poate prognoza perfect viitorul, și un plan perfect de acțiune pentru a realiza politic ce și-a propus inventatorul ei?

De ce ar mai fi nevoie de politicieni geniali, de creativitate acțională pentru a îndeplini un obiectiv strategic, dacă într-adevăr condițiile sunt ideale pentru a nu greși vreodată? De tipul practic vital al viziunii asupra lumii am mai avea vreodată surprize? Aici fie e vorba de o ușoară contradicție, care poate fi rezolvată eventual doar la nivel de ficțiune, fie nici măcar un model teoretic absolut de cunoaștere nu este capabil să ducă la înțelegerea complexității realității umane ce inseamna vedere monoculara își va păstra întotdeauna o doză de mister și necunoscut.

Asimov este însă mai subtil decât s-ar putea crede la prima vedere. Prin personajul său genial Hari Seldon, el imaginează o a Doua Fundație, a cărei sarcină strategică primordială e de a urmări permanent evoluția planului său inițial, implementarea sa, de a sesiza prompt obstacolele pe care le-ar putea întâmpina realizarea sa. A Doua Fundație poate fi asemuită așadar cu un grup de analiști care strâng informații și evalueză în permanență planul în toate componentele sale și în arhitectura sa complicată, bazată pe matematică, logică, psihologie dar și pe evoluția istorică a realității politice și strategice din univers.

Un fel de serviciu de informații foarte sofisticat și complex al viitorului nimeni, nici măcar Prima Fundație, nu trebuie să știe locația sa sau alte amănunte legate de misiunea sa.

Secretul e vital pentru apărare dar și pentru intervenție ofensivă! El se uită cu atenție la posibilele deviații de la plan; orice perturbare este supusă unei cercetări și analize scrupuloase.

Mai multe despre acest subiect